„Eşti pofticios? Restaurantul vine la tine la birou!“. Cu acest slogan tânărul Marius Pandel, patronul restaurantului bucureştean „La Familia“ şi al serviciului de catering pofticios.com şi pofticios.ro, reuşeşte să „agaţe“ în fiecare zi cel puţin 40 de mâncăcioşi.
De astăzi începe campania Fabrica de idei Gândul, care va prezenta poveştile a 20 de firme mici care au rezistat anul acesta crizei. Gândul va premia cea mai bună idee de afaceri în baza votului pe care cititorii ziarului îl vor putea exprima de luni, pe site-ul gandul.info.
La 25 de ani, Marius Pandel are deja două afaceri, ambele pornite în plină recesiune, restaurantul „La Familia” şi firma de catering pofticios.com. După şase luni, livrarea de mâncare s-a dovedit a fi un business profitabil. Secretul? Reţete din bucătăria românească, transformate în porţii cu preţuri „de cartier” şi livrate celor înnebuniţi după mâncarea „ca la mama acasă”, prea ocupaţi ca să-şi mai gătească singuri
„Eşti pofticios? Restaurantul vine la tine la birou!”. Cu sloganul acesta tânărul Marius Pandel, patronul restaurantului bucureştean „La Familia” şi al serviciului de catering pofticios.com şi pofticios.ro, reuşeşte să „agaţe” în fiecare zi cel puţin 40 de mâncăcioşi. Clienţii sunt „corporatiştii” din clădirile de birouri, dar şi oameni înnebuniţi după mâncarea „ca la mama acasă”, prea ocupaţi ca să-şi mai gătească singuri. La cei 25 de ani, lui Marius, familist convins, i-a venit ideea năstruşnică să-şi sune clienţii în fiecare zi pe la ora 11 şi să le amintească faptul că se apropie ora mesei, ca să nu fie nevoiţi să aştepte flămânzi până vine comanda.
„M-am gândit ce mă deranja pe mine când comandam prânzul la birou. Bineînţeles, îmi aduceam aminte că trebuie să mănânc abia când mi se făcea foame, puneam mâna pe telefon, mâncarea ajungea după o oră şi jumătate. Mă supăram şi a doua oară nu mai comandam la ei. Am învăţat din greşelile lor”, povesteşte el. Unde mai pui că nici nu era mulţumit de oferta în care abundau prăjelile şi produsele de fast food – cam aceleaşi, indiferent de numele firmei de catering, adică şniţel cu cartofi prăjiţi, salată şi eventual pizza.
Spune despre el că ştie să gătească orice fel de mâncare doar dacă gustă din ea, deşi nu a făcut şcoală de bucătari, ci facultate de turism. „La noi în familie toată lumea ştie să gătească, avem gătitul în sânge. Poate de asta m-am lansat în domeniul alimentaţiei publice, deşi am experienţă în turism”, mărturiseşte Marius.
Catering cu iahnie de fasole cu ciolan
Puncte lui forte? Inventivitatea lui Marius a fost să aducă reţete din bucătăria românească, să le prepare în restaurantul deschis în toamna anului trecut şi să le servescă celor dependenţi de catering. Cu scofala de 11 lei/porţia, sfârâiala de pui de 16 lei farfuria, iahnia de fasole cu ciolan afumat de 10 lei/porţia, dar şi platourile reci şi calde, alături de vreo opt feluri de ciorbă, reuşeşte să aibă încasări zilnice de 2.000-2.400 de lei, la o comandă medie de 50-60 de lei/zi. Sunt însă şi livrări mai consistente, de 1.400 de lei una singură, atunci când mâncarea lui este cerută la petreceri sau la diverse ocazii.
După şase luni de când a demarat afacerea, spune că are deja profit, în timp ce cu restaurantul „La Familia” mai are de lucrat. „Încă mai aduc bani de acasă la restaurant, dar sunt în grafic. Nu scoţi profit mai devreme de un an, iar 2010 este an de criză”, explică el. Una peste alta, e mulţumit, pentru că afacerea e pe drumul cel bun: are 15 angajaţi, n-a dat pe nimeni afară şi nici n-a tăiat din salarii. Are patru bucătari, toţi bărbaţi, pentru că aşa s-a nimerit, dar este convins că sexul tare excelează când vine vorba de talentele culinare. „Femeia e obligată să gătească prin <fişa postului>, dar bărbatul se apucă de gătit numai dacă îşi doreşte cu adevărat”, explică el.
Primii bani de afaceri i-a primit de la tatăl lui
În total, cele două businessuri l-au costat 50.000 de euro, bani pe care nu a fost nevoit să-i împrumute de la bancă. I-a făcut dintr-o altă afacere – agenţie de turism – la care este acţionar alături de fratele său. Aşa a început de altfel să muncească, la 18 ani, deşi nu avea nevoie. Avea deja o maşină, părinţii îşi permiteau să-i ofere tot ce avea nevoie, dar au preferat să-l înveţe cum se fac banii. „La 18 ani, tata mi-a dat 5.000 de euro şi m-a trimis să muncesc la firma de turism a fratelui meu, la care îmi cumpărase un pachet de acţiuni. După câteva zile am închis agenţia, am renovat sediul cu banii primiţi şi din acel moment, zi de zi m-am dus la muncă”, îşi aminteşte Marius, care atunci abia începuse facultatea de turism. După un an, la sfârşitul sezonului, a tras linie şi a obţinut primul profit: 6.500 de euro. Nu i-a cheltuit în vreo destinaţie exotică şi nici nu şi-a cumpărat încă o maşină, ci o bucată de teren, la sfatul mamei. S-a dovedit o investiţie făcută cu cap, mai ales că între timp şi-a construit o casă în care s-a mutat de curând.
Sursa: gandul.info
Add comment