Cultura Chimionului

In stare spontana, chimionul este intalnit pretutindeni in Europa; la noi in tara il intalnim mai des in flora regiunilor de deal. Cultivat se gaseste in mai multe tari europene cu precadere in Olanda, Belgia, spatiul CSI, Polonia, Germania, etc. Alte surse mentioneaza si tari precum Egiptul, Marocul, nordul Africii. In tara noastra este cultivat mai mult in regiunile deluroase si cu umiditate suficienta.

Chimionul este luat in cultura de multa vreme. Planta este pomenita de unii scriitori antici ca Theophrast, Disoscoride si altii. Dioscoride recomanda chimenul ca leac impotriva anemiei. Fructele lui erau folosite in antichitate in medicina populara sau drept condiment.

 

Confuzii

Este incorect si foarte multi fac aceasta confuzie, de la chimion se uitilizeaza nu semintele, ci fructele. O alta confuzie este cea a chimionului cu chimenul – Cuminium cyminum

 

Taxonomie

Chimionul – Carum carvi (in engleza Caraway) face parte din familia Umbeliferae.

 

Boabele de chimion contin de regula peste 3% ulei eteric. Autori ca Simon, J.E., A.F. Chadwick and L.E. Craker in 1984 raporteaza procentul de 6% ca fiind maxim, si procentul de 50-60% carvona in uleiul eteric. Uleiul eteric de chimion contine si alti diferiti compusi, precum: limonen, dihidrocarvona, etc. substante care il fac deosebit de valoros. Uleiul eteric este utilizat la fabricarea diferitelor bauturi alcoolice, in parfumerie, in medicina, la fabricarea sapunurilor, etc.

Recent s-a descoperit ca unul din constituentii acestui ulei si anume carvona are actiune antifungica si insecticida. (Bremness, 1988)

In afara de ulei eteric, boabele de chimion mai contin 14-16% substante grase. Uleiul gras de chimiom este utilizat in scopuri tehnice.

Turtele ramase dupa extragerea uleiului reprezinta un valoros nutret concentrat.

Florile plantei produc cantitati apreciabile de nectar insusire care face din chimion o buna planta melifera.

Fiind o prasitoare ce paraseste devreme terenul este o premergatoare buna pentru diferitele culturi de toamna sau de primavara.

Chimionul crescand spontan in fanetele naturale, sporeste calitatea fanului, intrucat ajuta digestia, stimuleaza secretia de lapte si este consumat cu mai multa placere. Pentru aceste insusiri chimionul poate fi introdus in anumite proportii in fanete.

 

Insusiri medicinale

 

Chimenul este mentionat ca planta medicinala impotriva colicilor si indigestiei. Uleiul eteric irita mucoasele, are proprietati bactericide, iar un ulei cu un procent ridicat de carvona (peste 60%) poate provoca dermatite si iritatii locale. (J.E. Simon, A.F. Chadwick, L.E. Craker)

 

Insusiri culinare

 

In panificatie se utilizeaza ca adaos inclus in coca. O reteta excelenta este painea cu ulei de masline, fragmente de masline, chimen si suc natural de portocale, o retea originara din Albania.

Chimenul este mentionat in cartile de bucate germane ca bun aromatizant pentru carne, in combinatie cu usturoiul, cand se formeaza o pasta. Chimenul nu se poate adauga la orice fel de mancare, si impreuna cu oricare alt condiment. Usturoiul piperul, cimbrisorul, sunt cateva din ingredientele care se pot amesteca.

In afara de carne, se mai poate adauga la pasta de branza de oaie frecata cu unt, alaturi de patrunjel verde si ceapa verde tocata (se poate utiliza si usturoiul in loc de ceapa). Alte legume cu care se poate asorta sunt morcovii, cartofii, ceapa, rosia, varza.

Este un stimulant al digestiei.

 

Prezentarea plantei

 

Chimionul este o planta ierboasa bienala din familia Umbelliferae. Denumirea botanica este de Carum carvi, dar mai este intalnit si cu denumirile de Carum decussatum, C. aromaticum, Pimpinella carvi. In primul an planta formeaza o radacina pivotanta bine dezvoltata si o rozeta bogata de frunze, iar in anul al doilea ramuri purtatoare de frunze, flori si fructe.

Radacina chimenului este pivotanta carnoasa, de culoare brun deschisa la exterior si alb-murdar la interior. Radacin apatrunde destul de mult in pamant si este slab ramificata. Radacina este comestibila si ea, asemanatoare cu pastarnacul, dar mai mica la dimensiune.

Tulpina este erecta, glabra, ramificata de la baza, cu mici santulete longitudinale, atingand inaltimea de 1 m si chiar mai mult.

Frunzele sunt asezate altern. Ele au forma alungita si sunt bi sau tripenate. Cele inferioare sunt petiolate pe cand cele superioare sunt sesile. Frunzele au de asemenea o aroma usoara asemanatoare fructelor. Se folosesc ca ingredient la supe, primavara, cand acestea sunt tinere.

Florile sunt mici, albe si grupate in inflorescente, umbele compuse. Floarea este alcatuita pe tipul 5, caliciul slab dezvoltat se termina cu 5 zimtisori mici; corola este formata din 5 petale albe; androceul cuprinde 5 stamine care alterneaza cu petalele; pistilul este format dintr-un ovar infer, prevazut lateral cu 10 muchii, alcatuit din 2 loje. Cultura infloreste in mai-iunie, inflorirea avand o durata de cca 3 saptamani. Planta este alogama entomofila.

Fructul este o dicariopsa (dupa alti autori o diachena) de forma oval-alungita; la maturitate el se desface in 2 fructe simple. Acestea au lungimea de 3-5 mm si latimea de 1,3 mm. Greutatea a 1000 boabe este de 2, 5 g iar greutatea hectolitrica este de 46-50 kg.

In peretele fiecarui fruct exista canale longitudinale in care se gasesc acumulate uleiurile eterice; fiecare jumatate de fruct poseda 6-7 canale. Uleiul eteric din fructe imprima acestora o aroma placuta.

In cultura la noi se intalnesc numeroase populatii. Mai importanta este cea ruseasca obtinuta din formele spontane de chimion. Deosebit de valoroase sunt de asemenea formele albaneza si bavareza. In anii 60 au fost create in Romania primele soiuri ameliorate de chimion. Acestea erau caracterizate prin maturarea uniforma si continutul sporit in uleiuri eterice.

Boabele de chimion contin intre 2,1 si 7% ulei eteric. Uleiul eteric de chimion contine carvona in proportie de 50-65%, linonen, dihidroxarvona, dihidrocarveol, carveol, etc. De asemenea boabele mai contin si substante grase in proportie de 15-16 % care se separa prin presare dupa extragerea uleiului eteric. Uleiul gras este de buna calitate fiind folosit in alimentatie si in scopuri tehnice. (Zamfirescu, Velican, Saulescu)

 

Cerintele fata de clima si sol

 

Chimionul sa retinem ca este o planta mediteraneana la origine, el prefera un sol afanat, cu un bun drenaj al apei, luminozitate puternica, este o planta de zi lunga, si o buna circulatie a aerului.

Chimionul este putin pretentios fata de caldura. Boabele germineaza la temperatura minima de 6-8 °C iar plantele rasar obisnuit la 16-18 zile de la insamantare, iar in conditii mai putin favorabile dupa 22 de zile. Daca folosim la semanat seminte incoltite plantele rasar mai repede in 8-10 zile. Plantele de chimion bine dezvoltate suporta usor temperaturile scazute. Ele ierneaza bine si in zonele nordice, putandu-se cultiva pana in nordul peninsulei scandinavice.

Fata de lumina chimionul este destul de pretentios. Numai in conditiile unui regim de lumina intensa se pot obtine productii mari si bogate in ulei eteric.

Chimionul se dezvolta normal numai in regiuni cu umiditate suficienta cu o buna repartizare a ploilor in cursul perioadei de vegetatie. Faza critica in dezvoltarea chimionului este epoca infloriri si fecundarii. Umiditatea in exces, seceta si mai ales vanturile uscate si fierbinti in aceasta perioada influenteaza negativ productia.

Fata de sol in schimb chimionul este putin pretentios. El reuseste bine pe orice tip de sol; rezultate mai bune da insa pe solurile din seria cernoziomurilor. Planta are nevoie de un sol afanat profund. Expozitia sudica a terenului este avantajoasa culturii.

In tara noastra aceasta cultura reuseste cel mai bine in zonele deluroase din Moldova si Ardeal.

 

Agrotehnica

 

Asolamente

 

Chimionul trebuie semanat dupa culturi ce lasa terenul curat de buruieni si bogat in substante nutritive. Bune premergatoare sunt deci prasitoarele bine ingrasate si ingrijite (cartof sfecla porumb) sau cerealele de toamna (grau secara orz) si mai ales ierburile perene. Nu este recomandata monocultura datorita raspandirii bolilor si daunatorilor.

 

Ingrasamintele

 

Ingrasamintele actioneaza puternic asupra chimionului. Gunoiul de grajd are un efect mai bun cand este folosit la planta premergatoare. Daca acesta este aplicat direct in cultura chimionului se intrebuinteaza in cantitati moderate si in stare bine fermentata.

Ingrasamintele azotate folosite impreuna cu cele fosfatice dau sporuri insemnate de recolta. Dar cele mai bune rezultate se obtin cand dupa ingrasarea cu gunoi de grajd a plantelor premergatoare se administreaza direct 200-300 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sulfat de amoniu.

ATENTIE! O supraingrasare poate provoca aparitia bolilor si daunatorilor, poate duce la slabirea rezistentei la ger a plantei pe timpul iernii. Ideal este aplicarea usoara a unor ingrasaminte in primavara devreme, pentru a stimula cresterea radacinilor si vigurozitatea plantei care intra in vegetatie mai puternic.

 

Lucrarile solului

 

Lucrarile ce urmeaza sa le executam depind mult de felul plantei premergatoare. Cand chimionul se cultiva dupa cereale, sistemul de lucrare incepe cu dezmiristirea urmata la timpul potrivit de aratura adanca. Rezultate mai bune se obtin cand aratura de baza este executata mai devreme, in lunile august septembrie. Adancimea araturii trebuie sa fie de 22-25 cm. Cand chimionul vine dupa o cultura ce paraseste terenul tarziu, se executa numai aratura adanca. In ambele cazuri, solul ramane in brazda cruda peste iarna.

Primavara terenul se marunteste foarte devreme cu grapa, apoi cu cultivatorul urmat de graba. Dupa aceasta lucrare se face insamantarea.

pH-ul solului potrivit pentru cultivarea chimionului este de 4,8 pana la 7,8.

In cazul in care solul este afanat si exista pericolul ca semintele sa fie ingropate prea adanc, inainte de semanat este indicat sa se preseze usor terenul cu tavalugul iar apoi sa se grapeze usor.

Cand chimionul se seamana toamna aratura de baza executata devreme se grapeaza imediat si se mentine afanata si curata de buruieni pana la insamantare. Pentru o mai buna maruntire, inainte de semanat se lucreaza o data sau de doua ori cu cultivatorul urmat de grapa.

 

Samanta si semanatul

 

Ca si la anison, samanta poate primi unele tratamente inainte de semanare. Astfel, samanta se umfla in apa timp de 18 ore dup acare se tine in gramezi la temperatura de 18-22°C timp de 4-5 zile, lopatandu-se pana cand 5-7% din boabe au germinat. Dupa care semintele se aseaza in strat subtire si se lopateaza pentru a se usca. Intregul tratament dureaza 15-17 zile. Prin acest tratament se obtine o rasarire rapida si uniforma.

Semanatul se executa cu semanatoarea cu randuri. Distanta intre randuri este de 30-45 cm. Distantele sub 45 cm aduc sporuri de recolta dar ingreuneaza mult executarea mecanizata a lucrarilor de intretinere. Se poate semana chimionul si in benzi duble cu distante de 45/15 cm. Rezultate pozitive se obtin in acest caz numai in terenuri curate de buruieni.

Cantitatea de samanta necesara la hectar este de 10-12 kg.

Chimionul se poate insamanta toamna sau primavara. Semantul de toamna da rezultate bune, cand plantele intra bine dezvoltate in iarna. Insamantat toamn adevreme, chimionul produce in anul urmator, si se evita pierderea unui an. In mod obisnuit chimionul se cultiva primavara foarte de timpuriu. In acest caz el trebuie semanat cat mai devreme pentru ca plantele sa poata folosi din plin umiditatea acumulata in sol din iarna. Semanandu-l primavara devreme, in mustul zapezii, chimionul formeaza in primul an radacini puternice si o rozeta de frunze. Productia de boabe va fi obtinuta in anul urmator.

Fermierii din Olanda seamana in martie, si infloritul se produce in mai anul viitor.

 

Lucrarile de ingrijire

 

Chimionul pretinde o buna ingrijire in primul cat si in al doilea an al existentei sale. Scopurile principale urmarite prin lucrarile de intretinere sunt inlaturarea buruienilor si mentinerea solului in stare afanata. Ele se realizeaza prin prasile repetate intre randuri si pliviri pe rand. Prasilele se executa cu prasitoarea trasa de tractor sau cu sapa, pe suprafete mici. Prima prasila se face primavara pe cat posibil mai devreme, ultima executandu-se toamna inainte de venirea timpului rece, la o adancime de 10-12 cm. o data cu ultima prasila se musuroiesc plantele cu scopul de a fi mai bine aparate de ger. In cazul in care plantele sunt prea dese pe rand este necesar sa fie rarite distanta intre plante trebuind sa fie de 10-15 cm. Peste tot in primul an de vegetatie se executa 2-4 prasile si tot atatea pliviri pe rand.

In primul an  se mai recomanda ingrasarea suplimentara lucrare care asigura o productie mare de boabe in anul urmator. In mod curent aceasta ingrasare se aplica in doua etape; prima ingrasare se executa cand plantele incep sa isi formeze rozeta de frunze administrandu-se 150-200 kg la hectar sulfat de amoniu, 150 kg superfosfat si 100 kg sare potasica.

A doua ingrasare are loc spre toamna dandu-se 200-300 kg/ha superfosfat si 100-150 kg/ha sare potasica.

In anul al doilea, primavara devreme terenul se lucreaza cu grapa de-a curmezisul randurilor. Apoi se praseste mecanic sau manual intre randuri si se pliveste pe rand. Intrucat chimionul ajunge la coacere la inceputul verii, sunt suficiente 2 prasile si 1-2 pliviri pe rand.

 

Recoltarea

 

Momentul cel mai potrivit pentru recoltarea chimionului este atunci cand cca 80% din fructe capata o coloratie bruna, iar restul s-au intarit. Dat fiind ca fructele se scutura destul de usor de indata ce au ajuns la maturitate se recomanda ca recoltarea sa aiba loc intr-un timp scurt si cu foarte multa atentie.

Recoltarea este bine sa se faca dimineata, dupa ce s-a evaporat roua dar inainte sa arda soarele.

Cand chimionul este recoltat cu combina plantele sunt lasate sa se coaca mai bine. Daca insa recoltarea se face cu masini simple sau manual, ea trebuie sa inceapa cat mai devreme cu putinta pentru a se evita pierderile.

Plantele recoltate cu coasa sau cositorile sunt legate in snopi si uscate. Apoi sunt treierate cu batoza obisnuita adaptata pentru acest scop. (Zamfirescu, Velican, Saulescu)

Productia de boabe variaza intre 1000 si 2600 (dupa Balteanu 1000-1500) kg/ha boabe, iar cea de tulpini intre 2000 si 4500 kg/ha.

 

In cazul cultivarii in gospodarie

 

Ideal este sa se respecte pretratamentul aplicat semintelor inainte de insamantare, tratament recomandat de profesorii Zamfirescu, Velican si Saulescu. Acestea vor fi cultivate in rasaduri iar apoi trecute in ghivece individuale, sau cuburi nutritive. Substratul utilizat este un amestec de pamant de gradina, nisip de telina (pentru o buna aerare) si mranita.

In luna martie, dupa ce trece pericolul de inghet, va fi scos in gradina, si se recomanda plasarea in zone insorite, dar neexpuse la vant. Scopul cultivarii este atat productia, fructele pot fi folosite in bucatarie, dar si ornamental, planta fiind atractiva si odorizanta.

 

Boli si daunatori

 

Uleiul eteric pe care il contine actioneaza ca repelent pentru multe specii de fungi, bacterii, insecte. Exista insa si exceptii, cum ar fi unele afide.

Chimionul este mai atacat de – Erysiphe umbellifearum f. carvi si de mana – Plasmopara nivea.

In anii 1953-1955 in aproape toate regiunile tarii chimionul a fost atacat de o viroza Apium virus, care a provocat pagube destul de mari.

Dintre daunatori, mai frecvent sunt intalniti – omida de camp (Loxostege sticticalis), buha gama (Phytometra gamma) si gandacul pamantiu (Opatrum sabulosmum).